Era iarnă, o zi înnorată. Zăpada era deja într-un strat gros și înaintam cu greu pe trotuar. Nu mai era vânt, însă frigul îmi înțepa degetele de la mână, deși aveam mănuși. În afară că urma să avem un Crăciun cu zăpadă, nu era nimic de lăudat la acea vreme. Traversam intersecția de la Unirii grăbit când m-am întâlnit cu Ana, o fată blondă, frumoasă, înaltă și cu ochelari de soare. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost că Ana încearca să fie interesantă și că de aceea purta ochelari de soare iarna.
Nu am avut norocul să mă gândesc că ochelarii ajută de fapt la diminuarea reflexiilor zăpezii care ajung la ochi, dar am avut am avut norocul să nu întreb dacă nu știe în ce anotimp se află, gândind că ochelarii de soare se poartă numai vara. Poate că pare intuitiv adevărul, se poate să fi fost chiar eu deranjat de lumina zăpezii în aceea zi, însă raționamentul meu susținea așa: dacă ochelarii opresc lumina în exces, atunci pe lângă strălucirea zăpezii, ar diminua și vizibilitatea din acea zi mohorâtă. Și totuși, Ana s-a descurcat mai bine decât mine în a citi panourile care arătau ce autobuze vin în stația de la Unirii.
Ochelarii de soare te protejează de lumină, însă fac asta selectiv. De obicei vor ține departe de ochi în primul rând reflxiile și ultravioletele. Uneori, când lumina soarelui se reflectă, proprietățile sale electrice încep să se manifeste în mare parte paralel cu suprafața pe care s-a reflectat lumina. Prin urmare, lumina răsăritului care se reflectă în zăpadă are proprietățile electrice cuprinse pe un câmp paralel cu linia orizontului. Fenomenul se numește polarizare. Ochelarii conțin în ei polimeri, care acționează ca niște fante. Vibrația orizontală a câmpului electric al luminii este absorbită de polimerii dispuși tot orizontal, iar lumina care are alte tipuri de vibrații poate trece liberă prin lentile. Astfel, numai o anumită parte din radiația din mediu este oprită de ochelarii de soare.
Tot polarizată este și lumina de la anumite ecrane și panouri de comandă. Din cauza aceasta, un pilot de avion ar putea să nu observe afișajul unor instrumente de bord dacă folosește ochelari cu lentile polarizate. Tot pe principiul polarizării funcționează unele timpuri de ochelari 3D. Pe ecran sunt proiectate două imagini alăturate: una polarizata vertical și alta orizontal. Ochelarii sunt polarizați la un ochi vertical și la celălalt orizontal. Prin lentila polarizata vertical va trece numai imaginea polarizata vertical, iar pentru cea polarizata oriontal va trece numai imaginea polarizată orizontal. Astfel, fiecărui ochi în revine o imagine diferită, ce conduce în final la perceperea imaginilor ca fiind tridimensionale.
Cât despre protecția față de ultraviolete, lumina pe care o vedem nu este destul de puternică pentru a putea fi absorbită de sticla din ochelari, ci în schimb este transmisă mai departe prin aceștia. Radiația vizibilă nu oferă suficientă energie sticlei și din această cauză ea poate trece prin ochelari. Razele ultraviolete însă sunt mai puternice, au mai multă energie, suficientă pentru a putea fi absorbite de lentilele ochelarilor. Lentilele preiau astfel radiațiile puternice în locul ochilor.
Acestea sunt motivele pentru care ochelarii de soare sunt folositori, mai ales iarna, aceasta fiind perioada în care ochii sunt foarte solicitați de reflexiile zăpezii. Lumina este filtrată selectiv și, prin urmare, numai anumite tipuri de lumina vor fi eliminate din vedere. După ce am aflat toate acestea am fost dezamăgit să aflu într-o zi că ochelarii Anei erau de fapt falși și chiar erau numai un accesoriu vestimentar, însă, chiar și așa, au reușit să îmi pună în lumină aspecte pe care nu le știam până atunci nici despre Ana și nici despre lumină.